Si uite cum
am terminat si cu Cambodgia...Nu stiu de ce dar de fiecare data cand trebuie sa
plec de undeva ...ma incerca asa un regret de parca ceva m-ar tine legat
acolo...Adevarul este ca , singurul loc unde nu am simtit asta a fost in Rusia
( nu am nimic cu ei dar...) Cateodata ajungi intr-un loc cu un presentiment si
nu reusesti sa scapi de el decat dupa ce indeplinesti ceea ce ai de
indeplinit...Poate e o misiune, poate e altceva , nu stiu acum...Am inteles
acum, stand in aeroport ca ar fi trebuit sa stau mai mult si sa vad mai
mult...desi e destul de periculos sa iesi de pe drumurile batatorile, mai ales
in Cambodgia unde inca sunt in jud de 40.000 de oameni pe an care patesc ceva
din cauza minelor anti personal....
Saracia e o
prezenta constanta si e mult mai pregnanta decat in Vietnam cel putin din
punctul meu de vedere...Oamenii care au reusit sa faca ceva in viata asta ,
aici in Cambodgia sunt concentrati in orase, in special in Phnom Penh, Siem
Reap , Sihanoukville si inca vreo doua...
Am vazut
masini extrem de scumpe, marci de renume, hoteluri faimoase...dar si multi
oameni care abia isi duc zilele...si totusi raman zambitori...Dar am fost si la
“Killing Fields” si la inchisori ramase museu de pe urma rigimului lui Pol Pot
si a Khmerilor Rosii ...nu scriu multe caci e tulburator...o sa vauitati la
poze....Dar si la Museul National din Phnom Penh si la Royal Palace si Silver
Pagoda. Pozele nu ies asa cum as dori din cauza umezelii dar sunt ok chiar si
asa ...ele reprezinta ceva in ochii mei si de cate ori ma uit in urma, la cate
una sau alta, imi aduc aminte de ce amales sa pozez atunci...
Siem Reap
...Sunt multe motive pentru care ar trebui sa vizitezi Siem Reap : Cartierul
Francez intins de-a lungul raului, Piata Psar Chaa, satul plutitor Chong Heas
de pe lacul Tonle si desigur muzeul lui Aki Ra, dedicat muncii sale de o viata
in deminarea Cambodgiei , hoteluri gen boutique si altele impunatoare, terenuri
de golf si saloane de spa. Angkor Wat - parcul arheologic si o minune a lumii (
desi nu l-am vazut in nicio lista, este doar in patrimoniul mondial si sunt
echipe de restauratori ...indiene, germane, franceze – toata stima – care
lucreaza la preservarea si restaurarea templelor si a basoreliefurilor ) este motivul pricipal insa, pentru care oamenii
se duc la Siem Reap ,in inima Cambodgiei.
Drumul
catre Angkor este spectaculos, am umblat pe acolo la 5 a.m. si in miezul zilei cu aparatul de
fotografiat in mana ascultand sunetul junglei ( am si inregistrat chiar cu
telefonul ) , marginit de copaci seculari, o sa vedeti probabil fotografii cu soarele
rasarind sau apunand peste zidurile crenelate, pazite de asa numitii "devatas"(
spirit guardian ) toate iti dau impresia a ceva nemaivazut si nepamantesc... si
adevarul este ca asa si simti...
Daca intri
si vizitezi tot complexul si toate
templele, inclusiv cele ascunse in jungla si invadate de mici maimute , templul
Ta Prohm cu radacinile copacilor spargand zidurile vechi de secole si
intinzandu-se peste ruine, si daca iesi
la o plimbare pe Elephant Terrace asta simti ...un fior te strabate si daca
inchizi ochii, sau incerci sa gasesti un loc umbros in caldura
innebunitoare, parca vezi civilizatii
disparute umbland alaturi de tine.
Piata Psar
Chaa din Siem Reap emamand energii si arome dar si miasme..., plina de magazine de suveniruri, restaurante,
baruri si plina de turisti. Daca mergi devreme ai sansa sa
descoperi legume si fructe proaspete, carne si peste, arta cambodgiana si
desigur tot felul de nebunii pentru toate gusturile...vezi gandacii uscati...
Saloane de
masaj, inclusiv cele cu bazine pline cu pesti incare poti sa stai cu picioarele
in apa si sa savurezi o bere rece in timp ce pestii se ocupa de picioarele tale.
Restaurante cu specific cambodgian ,pub-uri si localuri unde poti urmari
meciuri de fotbal sunt la tot pasul.
Calugarii buddhisti
mereu zambitori , cu toti turistii ce vor sa se surprinda intr-un instantaneu
inedit alaturi de ei, si desigur poporul cambodgian...mereu zambitor, ca mai
toate popoarele vazute de mine prin Asia...
Am fost la
Aki Ra Landmine Museum in Siem Reap, un museu mic, ascuns intre niste palcuri
de palmieri si bambusi, intr-o caldura sufocanta, unde Aki Ra ( si nu numai el
) si-a dedicat viata incercarii de a face ceva pentru poporul cambdogian ,
pentru a stopa suferinta copiilor care au avut nesansa sa iasa la joaca si sa
calce pe o mina...Toate profiturile sunt donate caselor cu copii mutilati de pe
urma minelor.
Am trait si
o adevarata ploaie tropicala aici in Siem Reap, care a tinut in jur de trei ore
si a fost ca si cum cerul s-a rupt iar apa a venit...tunetele nu au incetat in
decursul acestor trei ore nici o secunda...interesant....
Invariabil
de cate ori am vorbit cu cineva dintre localnici despre viata lor si ce ar vrea sa faca toti
au spus ca daca ar avea bani ar vrea sa calatoreasca si sa vada lumea ... Mani
... soferul meu de tuk-tuk pentru trei zile in Siem Reap mi-a explicat ca asta
e visul lui...sa mearga si sa vada lumea si toate tarile... m-a plimbat peste
tot, mi-a explicat cum s-a priceput el mai bine ce si cum cu Cambodgia si cu stilul
lor de viata, m-a dus la restaurante cambodgiene ascunse in jungla ....
