Acum se stie ca toata lumea incearca sa fuga de stres si poate asa sa isi elibereze mintea. Dar este pacat atunci cand vad ca multi din cunoscutii mei aleg sa se relaxeze in locurile nepotrivite relaxarii totale a mintii lor , locuri precum baruri , discoteci aglomerate si pline de fum , restaurante cat mai luxoase doar ca se simta si ei facand parte din "lumea buna" simtind astfel aprecierea muncii lor. Este trist sa vezi asta cu atata amploare in jurul tau si mai ales cand ei aleg sa ignore bucuria de a se afla in mijlocul naturii intr-un loc tacut si plin de verdeata , sau zapada depinde de sezon. Fiecare avem dreptul de a ne alege lucrurile care ne fac sa ne simtim bine , dar totusi cred k orice om care ar cunoaste acele placeri ale naturii s-ar simti mult mai implinit decat in urma unei plimbari in Mall.
Nu am de gand aici sa critic pe nimeni ci doar sa indrum unele priviri catre frumusetile adevarate din jurul nostru. Si aici nu ma refer a indruma lumea sa aleaga calea unor destinatii deja ticsite si de alti snobi precum diverse statiuni de pe Valea Prahovei in care multi aleg fie sa mearga cu ultimul de tip de masina pentru a-si etala bogatia si a face risipa si mizerie pe tot parcursul drumului sau fie pentru a se ingramadi intr-o telecabina care ii va duce la peste 2000 m incaltati in pantofi de strada si cu berea sau lichiorul in mana. Astfel de lucruri atunci cand le vad ( si destul de des in ultima vreme in zona montana ) reusesc sa imi taie orice gand cum ca vom invata sa apreciem natura.
Am plecat in aceasta zi la inceput de aprilie cu gandul de a urca pe Caraiman. Vremea era superba si deci aveam cam toate conditiile necesare unei mici ascensiuni. Desi Valea Jepilor Mici era o optiune de luat in calcul dificultatea traseului si faptul ca acesta era maturat de diverse avalanse m-a facut sa aleg varianta mai ocolitoare a Jepilor Mici. Am ales de asemenea sa trecem totusi si pe la Cascada Urlatoarea chiar daca insemna si un mic ocolis. Nu pierdeam mai mult de o jumatate de ora. Am mers pe aceasi panta sacaitoare pret de 15 min dupa care traseul urma o poteca lina ca si cum te-ai plimba prin parc. Desi ma bucuram de vremea incredibil de frumoasa si linistea ce se lasa in timp ce intram din ce in ce mai mult in padure , auzind si trilurile unor pasari , am fost stupefiat de tipetele unui grup de pustani care veniti intr-o excursie de clasa probabil , dupa un consum adecvat de alcool li s-a parut mai amuzant sa strige ca din gura de sarpe fara nici un motiv pe tot parcursul traseului pana la cascada. Trebuie sa recunosc ca au fost 15 min chinuitoare de mers in spatele lor deoarece grupul era destul de marisor si greu de ocolit.
Daca asta nu a fost suficient , urcand deasupra Cascadei Urlatoarea si folosindu-ma la coborarea chiar deasupra ei pe stanca de coarda .... in sunetul linistitor al freamatului apei am auzit niste voci.Am ramas stupefiat sa observ ca pe partea cealalta a cascadei se aflau 2 fete si cu un baiat care nu stiu cum si de unde coborasera ei pe acolo dar fiind in adidasi ei doreau sa coboarea in continuare. Se pare ca avertizarile mele asupra faptului ca se afla deasupra unei cascade nu prea a contat atat de mult pt ei dorind sa isi continue drumul. Daca pana la urma cele 2 fete au avut "bunavointa" de a ma asculta sa se opreasca acolo unde sunt ca sa le pot ajuta sa traverseze raul , baiatul s-a dovedit mai incapatanat si a continuat drumul ramanand la un moment dat blocat chiar deasupra peretului de cadere a cascadei. Cu chiu cu vai fetele sprijindu-se mai mult in carca mea ( reusind astfel sa ma faca sa pun piciorul mai adanc in apa si astfel luand si apa la bocancul stang )au reusit sa traverseze in conditii optime pentru a continua coborarea. Incapatanarea baiatului pana la urma s-a transformat in prostie , el alegand sa traverseze pur si simplu raul ( fiind si el in adidasi la fel ca si fetele ). Asta dovedeste necunostinta unora atunci cand aleg sa faca anumite trasee ( nu ii condamn neaparat ca au ales sa faca asta.... ci doar pentru faptul ca au insistat sa coboare pe acolo cand i-am avertizat ca vor ramane blocati deasupra cascadei si singura modalitate de a ajunge jos e prin traversarea raului si continuarea traseului pe partea dreapta a cascadei).
Eu am ales sa continuam mai departe catre traseul spre Jepii Mari - Cantonul Jepilor - Piatra Arsa ....desi in mintea mea se forma ideea cum ca ar trebui sa ne indreptam spre telecabina din Busteni pt a fi siguri ca ajungem la timp. Lucru pe care de altfel l-am si facut odata ce am ajuns la bifurcatia traseului ( la "Vinclu" ) unde ne-am intors privind peste Cascada Urlatoarea si grupul de pustani care incercau sa ii depaseasca zgomotul cu tipetele lor inutile.
Se pare ca aceasta alegere de ne intoarce nu a fost cea mai indicata deoarece desi am crezut ca asa vom castiga timp ( in defavoarea banilor ) ne-am inselat. La telecabina era o coada de muuulte persoane care nu doreau decat sa urce, sa bea o cafea sus la cabana si sa se intoarca( din punctul meu de vedere snobi deoarece nu erau pregatiti sa mearga nici 100 m in jurul telecabinei in pantofi si adidasi de fitze , iar snobismul care le zice ca vor sa vada si ei Babele si Sfinxul , sunt sigur ca vor alege mai repede sus sa cumpere o vedere si sa faca o poza doar pentru a se lauda ca au ajuns acolo in pantofi). Acest lucru nu numai ca m-a facut sa imi pierd rabdarea dar si cheful de a mai urca vreodata cu telecabina.( de altfel niciodata nu am agreat astfel de urcari sau coborari decat in cazuri de urgenta fie din cauza timpului limitat fie din cauza vremii rele). In acest caz doream sa iau telecabina pentru siguranta noastra( deoarece ulterior am vazut de deasupra niste avalanse chiar urate pe Valea Jepilor Mici , deci e posibil ca si pe Jepii Mari sa fi intalnit dificultati majore la urcare sau coborare pe formatiuni de zapada instabile , mai ales ca nu eram pregatiti adecvat pentru escalada pe gheata si zapada - caci iar am uitat de piolet si coltari firar - dar nu eram numai eu). Am invatat in decursul anilor ca este mult mai importanta siguranta celor dragi , celor care te insotesc pe munte , iar atunci cand experienta ta este mai mare ca cea a celor care te insotesc automat trebuie sa fi cel mai constient din grup pentru siguranta grupului.
Copiil fiind am ales de multe ori sa urc pe aceste vai fara pregatirea necesara sau echipamentul adecvat ci doar cu dorinta oarba de a ajunge mai sus ( de aceea nici nu ii critic pe acei 3 de la Cascada Urlatoarea ). In timp am invatat ca muntele are secrete , ca muntele are riscuri ascunse in acele secrete , riscuri care iti pot lua viata intr-o fractiune de secunda atunci cand acea "dorinta oarba" este imbibata intr-un curaj prostesc ce nu tine cont de risc. Marturia unor astfel de greseli copilaresti gasim din plin pe Valea Jepilor Mici prin crucile celor decedati acolo. Majoritatea tineri , dornici sa ajunga mai departe...mai repede.... pe care din pacate moartea i-a intalnit.
De multe ori Salvamontul transmite avertizari , dar multi nici nu le asculta. De aceea majoritatea salvamontistilor pe astfel de trasee devin gardieni .... meniti sa previna pe cei nepregatiti sa intre pe astfel de trasee cautandu-si o moarte iminenta. Recunosc ca si eu am fost intors din drum de astfel de salvamontisti si desi atunci ii injuram in gand , acum ii inteleg . E vorba de responsabilitate.... si desi nu ar fi normal sa inchida astfel de trasee indiferent de sezon , este indicata prezenta acestora la inceputul traseelor periculoase. Mi s-a intampla chiar in toiul verii sa observ multe grupuri ( in unele cazuri familii intregi cu copii mici de 5-6 ani ) luand aceste trasee la picior crezand ca este vb de o plimbare si fortand limita acolo unde prima data intalneau lanturi legate de stanca , bucati de trasee rupte , zone numai din piatra sau chiar pereti de zapada de 2-3 m ( lucru care pe multi ii surprinde in luna iulie-august). Dar de asemenea de multe ori am vazut salvamontisti care intervin pentru a impiedica accidentarea iminenta a lor. Vara trecuta chiar coborand pe ghetarul format in Valea Jepilor Mici am observat cum un grup aluneca usor pe el incercand sa strabata astfel valea , ignorand faptul ca la 500 m in fata lor se aflat o rupere in stratul de zapada si ceva mai in fata acea rupere dadea catre o prapastie , si in preajma lor parca "stand la panda" se afla un salvamontist care a vrut sa vada cam cat de departe pot merge cu prostia lor.Desigur vazand ca una din fetele din grup a inceput sa alunece necontrolat a sarit dupa ea oprinduse in piolet dupa ce a reusit sa o recupereze.
