Am decis sa nu scriu despre fiecare in parte ci sa scriu un comentariu despre Japonia, aici incluzand is Fukuoka, Hiroshima si Tokyo. Dar mai am de stat inca 4 zile aici , maine plec catre Fuji-san si abia marti am sa plec din Japonia deci mai am de vazut cate ceva asa ca nu scriu inca nimic.
Deci...Am venit cu trenul spre Tokyo de
la Osaka, (de fapt in toata Japonia am folosit trenul - nu stiu daca am mai spus de trenuri, offf...favoritele mele, cu record de 581 de km/ora pe linie
speciala si 443 km/ora pe linie
normala, Shinkansen – Bullet Train si ducand 150 de
milioane de pasageri pe an - si pe mine
in anul acesta... ) ... si unul din primele lucruri ce le-am vazut a fost
muntele Fuji...simetric din orice parte
te-ai uita... cel mai inalt munte din Japonia 3770 m si una din cele mai
reprezentative imagini pentru Japonia totodata.
M-a izbit frumusetea lui, cu simetria lui, simplitatea
lui e ca un magnet ...orice ai face iti atrage privirea...te face sa-l privesti
si cel putin mie mi-a adus in minte imagini cu samurai si gheise , cu sakura ( toata lumea aici asteapta sa
infloreasca ciresii , o sa vedeti in poze, cred am fotografiat un grup de
japonezi care privesc un copac inflorit ca si cum ar fii ceva extraterestru ) si cu tot felul de chestii japoneze... m-am
invartit o zi intreaga cu un retro bus in jurul muntelui intr-o excursie asa
... pe cont propriu si cu indrumarea celor de la Saiko Family Inn si a fost
superb... a fost o zi insorita dar rece, am vazut muntele si mai de aproape si
mai de departe , de jur imprejur... am vazut chiar zapada spulberata de vant pe
coaste... Daca ajungeam poate cu o luna mai tarziu ...prin martie poate as fi
putut incerca sa urc ...dar asa era prea rece, aveam nevoie de prea mult
echipament si nu avea nici un sens ..poate cine stie ...intr-o zi ...
In fiecare zi am fost in oras...asta
insemnand mai multe zeci de km cu metro si
cu trenul pana la una din statii apoi multi alti km pe jos , la picior,
am intrat in magazine de produse electronice care m-au zapacit cu culorile si
cu luminile din ele, din pacate nu am avut voie sa fac poze inauntru, peste tot
pe unde am intrebat au refuzat...
Oamenii mi s-au parut extrtaordinari,
cel putin cei cu care eu am intrat in contact si aici ii amintesc pe cei din
hoteluri , din statiile de metrou sau gari dar si pe unii de pe
strada...Surprinzator a fost si faptul ca eu ii intrebam in engleza despre una
sau alta iar ei imi raspundeau in engleza spunand ca nu stiu sa vorbeasca
engleza...Mai mult decat atat, toti cei care au incercat sa ma ajute sau pe care
i-am intrebat despre una sau alta , m-au dus de mana pana s-au asigurat ca am
gasit ceea ce cautam sau ca am ales linia de metro potrivita...Cei mai multi
sunt imbracati in costume...si doar duminica am vazut mai multi imbracati mai
colorat ca sa zic asa, toata lumea te saluta daca intarzii mai mult de o
secunda, doua cu privirea, toata lumea iti zambeste ...
Tuturor le place simplitatea ...dar
sunt aici niste paradoxuri si asta e unul din lucrurile ce mi-au placut mult
aici ...traiesc extrem de simplu, dorm
pe jos... mananca pe jos, cu betigase de
lemn dar au trenuri care merg cu 350 la ora si poti sa iti reglezi ceasul dupa ele
ca sa zic asa, toalete care stiti cum sunt, cu capace incalzite, cu butoane si
diverse setari , care te spala si te usuca...de asemenea stiti cu totii despre ceasuri , computere,
masini ... Chiar si eu la hostelul acesta unde stau nu am masa, nu am pat...in
camera este o saltea pe care dorm...dar m-am simtit ca acasa aici...
Ca fapt divers, sunt 18 trasee diferite de linii de metrou ,
ceea ce inseamna multi km de sina si multe statii fiecare deservind parti din Tokyo
si atingandu-se pe ici , pe colo ca o uriasa panza de paianjen ce ii duce pe
navetisti acolo unde au de mers...Am mai fost in cateva orase mari , dar ca
aici in tokyo asa suvoi de oameni sa iasa de la metro nu am mai vazut ...Inutil
sa mai spun ca japonezii stau civilizat unul dupa altul cand urca scara
rulanta, nimeni, dar nimeni nu se inghesuie, se sta la rand chiar si la
restaurante cand e ora de varf si toata lumea iese de la servici si mananca. De asemenea ...ei nu se duc acasa devreme
...cand ies de la servici ...se opresc si mananca in oras...se opresc la sali
de jocuri electronice ( am vazut aici
niste sali de jocuri pline ochi cu japonezi in costume bagand fisa dupa fisa in
aparatele acelea ) se duc la karaoke care se pare ca e un fel de sport national
aici si abia apoi merg spre casa...am inteles din anumite discutii ca daca
ajungi prea repede acasa de la servici ...lumea spune ca nu ai un serviciu prea
bun asa ca toti incearca sa intarzie in drum spre casa J...
Nici nu stiu ce sa scriu de fapt...ce
m-a impresionat pe mine sau ce v-ar impresiona pe voi ... cei care cititi...
Am fost prin restaurante si am
incercat in materie culinara tot ceea ce mi s-a parut ok ...am fost in asa
numitele fish market...totul proaspat, totul aproape crud sau aproape crud... am
mancat in locuri in care acasa nici nu m-as fi oprit sa mamanc sau sa arunc o
privire...dar pot sa va spun ca mancarea a fost la gust identica cu cea din
restaurantele de pe centru ca sa zic asa... Si parca am uitat ca pot sa mananc
cu furculita ... parca betigasele de lemn imi par mai ok decat tacamurile cu
care am fost obisnuit pana acum....
Am fost in unele din cele mai
renumite si vizitate locuri aici in Tokyo ... Tokyo Tower cu privelisti de
necrezut si cu senzatii pe masura , Tokyo
Midtown , Shibuya cu intersectia sa
faimoasa unde se traveseeaza in toate partile si din toate directiile , Meiji Shrine
– un templu faimos aici , Ginza Street – strada cu cele mai selecte si
deosebite magazine si cu cele mai exclusiviste marci din lume, Sony Building, Metropolitan
Government Building – la fel, cu o priveliste peste tot orasul , Tsujiki market
– faimoasa piata de peste din Tokyo, cu Inner market unde poti sa intri doar cu
rezervare sa urmaresti pe viu licitatiile pentru ton si alte produse care ajung
in aceeasi zi in marile restaurante din toata lumea, si Outer market un loc
unde poti sa vezi si sa gusti toate nebuniile pe care doar la televizor le-ai
vazut , Imperial Palace – stiti si voi cine locuieste acolo ( am intrebat pe
cineva , un japonez...cine locuieste aici ? ...si el a raspuns...Imparatul iar
eu am zis ...si nu iese sa il vedem si noi ?...iar japonezul a spus...iese doar
de doua ori pe an... nu prea are o viata asa ca noi, restul) Tokyo Station – cea mai mare gara din Tokyo
- un paienjenis de linii de mare viteza
intersectate cu metro si cu monorail
plus milioane de calatori, parcul Ueno -
un parc care pe langa verdeata si alei unde vezi japonezi exersand kata
are si foarte multe muzee, Shinjuku Gyoen Garden – un alt parc din care ati
vazut deja poze , Electric street – spectaculoase noaptea cand pereti cladirilor transforma in reclame
luminoase , Tokyo Sea Life si de
asemenea la Fuji-san si la cele cinci lacuri din jurul muntelui precum si in
cateva sate japoneze datand de pe vremea samurailor...inutil sa mai spun ca
totul a fost superb...
Nu m-am simtit strain aici decat
datorita faptului ca nu am ochii alungiti si ca inteleg doar cateva cuvinte in
japoneza ...in rest am traiti aceste doua saptamani cu un sentiment de liniste
si siguranta chiar daca am umblat brambura zi si noapte prin cea mai mare
metropola din lumea asta, chiar cei de la hotel de aici imi explicau ca nu este
nimic neobisnuit sa vezi noaptea in Tokyo, pe strada, o femeie singura
umbland...referindu-se la cat de sigur este sa mergi pe strazi aici.
Una peste alta...Japonia m-a surprins
placut din toate puntele de vedere si cred ca am inceput sa inteleg ce inseamna
sa traiesti simplu, sa mananci cu hashi ( betigasele de lemn) dar sa fii
capabil in acelasi timp sa organizezi un maraton pentru roboti bipezi, sa
folosesti trenuri de mare viteza si sa fii in comuniune permanenta cu natura .
Japonia Arigato ...
